Bun venit !

Blogul părintelui arhim. Dumitru Cobzaru din partea fiilor duhovniceşti!

miercuri, 31 ianuarie 2018

Bartolomeu Valeriu Anania, Părintele nostru...!


Interviu:
1.           Părinte, vă rugăm să dați mărturia sfinției voastre despre Înaltpreasfințitul Mitropolit Bartolomeu Anania. Ne interesează, în primul rând, să ne vorbiţi despre perioada în care a muncit la Mânăstirea Nicula la diortosirea Bibliei. În ce context l-ați cunoscut pe Înaltpreasfinţitul Bartolomeu?

              L-am cunoscut doar după instalarea ca Arhiepiscop al Clujului. Preocupat de viața monahală din Eparhie, de revigorarea ei și de reîntemeierea vetrelor mânăstirești distruse de generalul Bukow după 1700, Înaltpreasfinţitul Bartolomeu s-a folosit, pentru aceaste acţiuni, de Mânăstirea Nicula și de viețuitorii ei. Nicula era, practic, singura mânăstire din Eparhie; se înfiripase firav Cășielul, Ilva Mare și Dobricul. Eu însumi am fost, o perioadă, stareț la o mânăstire nou înființată, Soporu de Câmpie, și duhovnic la Mânăstirea Dobric. Vremurile au impus prezența monahală și în alte sfere, astfel încât Mitropolitul Bartolomeu a dispus să devin pedagog și duhovnic la Seminarul Teologic din Cluj-Napoca și, mai apoi, preot militar al Garnizoanei Dej. Toate acestea ne-au apropiat și l-au determinat să mă numească, în anul 2000, stareț al Mânăstirii Nicula, unde își mutase deja atelierul biblic, mânăstire la care se gândea să îi devină cea de-a doua reședință. Ceea ce s-a și întâmplat…!

2.                  Care era ritmul de lucru al Înaltpreasfinţitului Bartolomeu la diortosirea Sfintei Scripturi?

Mitropolitul Bartolomeu era tipul omului care nu pierdea vremea şi chiar mărturisea adesea: „Nu mai am timp”! Era și realist: nu își uita vârsta și nici nu neglija problemele Eparhiei. În același timp, își dorea și știa că trebuie să termine lucrul, și nu oricum…! De obicei, la Nicula, venea de miercuri după-masă și rămânea până sâmbătă seara, când se întorcea la Cluj. În tot acest timp, lucra în exclusivitate la diortosirea Sfintei Scripturi. Nu își permitea musafiri și nici audiențe decât în situații foarte speciale. Era solitar de fel, dar nu se simțea singur. Îi plăcea muzica clasică, iar prietenii lui cei mai buni erau cărțile, pentru că – spunea – „vorbeau numai când voia el”!

3.           Care era programul unei zile obișnuite de muncă a Înaltpreasfinţitului Bartolomeu?

              Ziua începea la ora şapte dimineața. De obicei, micul dejun îl servea pe la nouă. Înainte, intra în paraclisul său personal, unde își făcea rugăciunea. În general, citea psalmi, îi plăceau foarte mult…, după care începea munca efectivă, cei mai mulți ani la Nicula, la diortosirea Sfintei Scripturi. Se oprea pentru masa de prânz și puțină odihnă, între orele 14-16, apoi, după o „luță” – adică o cafeluță –, continua până spre seară, când se „răsfăța” cu un apus de soare, care, după vorba lui, îi răsplătea o zi de muncă!

4.                  Ce-i plăcea cel mai mult Înaltpreasfinţitului Bartolomeu la Mânăstirea Nicula, care a devenit a doua sa reședință?

La început, nu mare lucru…! Faima nu corespundea cu realitatea decât în ceea ce privea Icoana Maicii Domnului. Cred că ea l-a atras, cum, de altfel, ne-a atras pe toți…! Își dorea un loc unde să se retragă pentru scris, liniște și chiar se gândea la un loc de retragere „la bătrânețe”…?!
5.           Părinte, vă rugăm să conturați profilul personalității complexe a Înaltpreasfinţitului Bartolomeu.

Greu lucru…! La început, mi-a fost frică de el, apoi, m-a determinat să-l iubesc și după moarte…!

6.                  Care sunt cele mai importante învățăminte pe care le-ați desprins de la Înaltpreasfinţitul Bartolomeu?

              Primele două sfaturi pe care mi le-a dat în particular, când m-a numit stareț al Niculii, au fost: întâi, să fiu corect și transparent financiar – mi i-a dat ca exemplu pe americani, care nu iartă ingineriile financiare – și, în al doilea rând, să țin minte că nu am doar prieteni, ci și dușmani…!

7.           Care este moștenirea pe care o lasă literatul și slujitorul lui Dumnezeu Bartolomeu Valeriu Anania culturii și Bisericii Române?


       Culturii i-a lăsat opera, iar Bisericii, viața…!