Chilia e pustia de azi a monahului! Numai acolo te poți regăsi cu
adevărat..., dar e nevoie și de „zbuciumul” exteriorului care ne arată în ce
„hal” suntem sau am ajuns...! Prin celălalt, ies la suprafață patimile noastre
în toată urâțenia lor: mândria, mânia, egoismul, nerăbdarea..., etc. Înapoi, în
chilie, ne judecăm și ne rugăm să fim mai buni, mai smeriți, mai răbdători și
blânzi...! Nu poți verifica „progresul” duhovnicesc decât prin cel de lângă
tine...!
