E bine să intervenim în problemele altora care nu au
duhovnic şi să le dăm sfaturi după propriile valori?
Este
bine, dacă este creştin şi simte nevoia de ajutor şi cere ajutorul. De
asemenea, trebuie sfătuit să meargă la un duhovnic, să stea de vorbă cu el.
Poţi să-i dai şi tu sfaturi minime, dar sfaturile tale nu pot deveni pentru
respectiva persoană lucruri obligatorii. Cum, de altfel, am spus asta la
conferinţele cu preoţii, trebuie să avem foarte mare grijă şi în ceea ce-i
priveşte pe preoții duhovnici. Consider că numai duhovnicul este în măsură să
îţi dea canon, sau să îţi dea un sfat foarte concret, care devine obligatoriu.
În rest, dacă te duci la alţi preoţi în afară de duhovnicul tău şi ceri anumite
sfaturi, ele nu sunt obligatorii. Şi dacă te-ai spovedit la alt duhovnic,
duhovnicul respectiv n-ar trebui să-ţi dea canon decât unul de moment. Dacă el
nu este duhovnicul tău, nu poate să-ţi dea un canon real, de pildă să te
oprească de la împărtăşanie nu ştiu câtă vreme. Asta numai duhovnicul tău
personal poate să o facă. De aceea, trebuie apelat la duhovnic cu problemele
majore şi importante.
Un mirean trebuie să facă ascultare desăvârşită de
duhovnicul său, chiar şi atunci când părintele îi îngăduie unele purtări pe
care alţi părinţi le condamnă?
Acum,
depinde ce se înţelege prin ascultare desăvârşită; că ascultare desăvârşită
numai Hristos a avut faţă de Tatăl. Noi n-avem; chiar dacă ne străduim fiecare
să ascultăm, mai mult sau mai puţin. E important ca ascultarea să fie făcută în
duh, în duhul celui care îţi cere. Că poţi răspunde la o cerere a duhovnicului
tău şi să faci totul ad-literam, dar
să greşeşti enorm. Vă dau un exemplu, am citit de curând de un părinte care se
adresează unui frate de mănăstire: du-te şi pune pentru ceai, stareţul avea ceva
musafiri; şi el s-a dus, a pus pentru ceai, dar altceva n-a mai făcut,
n-a făcut ceaiul efectiv, nu l-a pus în căni, nu l-a servit. El a făcut strict
ce-a zis părintele: s-a dus, a pus ceainicul pe foc şi amin!
Trebuie
făcută ascultare de duhovnic! Părintele Rafail Noica zice: mai ales de primul
cuvânt al duhovnicului ce ţi-l spune în momentul în care tu ceri un sfat pentru
o problemă deosebită!
Părinte, vă rugăm să ne spuneţi cum să cunoaştem dacă
ne ispitim noi înşine sau ne ispiteşte diavolul?
De
obicei diavolul nu poate să ne ispitească dacă nu ne lăsăm ispitiţi noi înşine,
dacă nu ne ispitim noi înşine, până la urma urmei. Diavolul nu are nici o
putere asupra noastră, aşa ne spun Sfinţii Părinţi. Şi mai mult, diavolul ştie,
ne cunoaște punctele vulnerabile, şi atunci el acolo ne atacă, nu vine cu
lucruri prin care nici nu-l băgăm în seamă. Vine cu lucrurile prin care-l băgăm
în seamă. Şi atunci, cred că, de fapt toate ispitele care noi zicem că vin de
la diavol, ele sunt, cel puţin în stare latentă, în noi şi se descoperă la un
moment dat. De multe ori diavolul ne ajută să ne descoperim pe noi înşine aşa
cum suntem şi asta ne poate ajuta. Aşa-i diavolul; el zice în toate felurile şi
atunci ar trebui să te bucuri şi să faci să nu fie aşa cum zice el. Nu
întotdeauna spune minciună; spune că aşa eşti şi aşa eşti într-adevăr. În mânăstire,
de pildă, sunt perioade foarte, foarte grele, mai ales posturile, şi îmi dau
seama prin faptul că spovedesc toată obştea şi atunci îl văd pe fiecare cum
petrece postul, cum se străduieşte şi prin ce ispite trece. Şi mi-am dat seama
că monahismul în sine, viaţa călugărească, nu face altceva decât să scoată la
suprafaţă tot ce e mai rău din om. De multe ori călugării au nişte ieşiri, nu
neapărat publice, dar te gândeşti: omul ăsta n-a fost aşa, nici n-am bănuit că
poate să fie sau să facă așa ceva...!? Dar asta este lucrare duhovnicească, de a
te descoperi pe tine însuţi aşa cum eşti şi de a lupta cu tine să devii altfel,
să devii asemenea lui Dumnezeu. De aceea, ispita de la diavol, încă o dată, vine
acolo unde trebuie să lucrezi...!
Ce ar trebui să facă o persoană care este supărată pe
duhovnicul său?
Să
se roage, cred că e primul lucru; şi să aştepte puțin, să lase un pic de timp
şi lucrurile se liniştesc. Cu rugăciune...!
Pentru a-mi găsi un duhovnic este de ajuns să mă rog
la Dumnezeu pentru asta?
Nu,
trebuie să-l şi cauţi!
Ce putem face când duhovnicul nostru s-a schimbat şi a
greşit faţă de noi şi lume?
Tot
să te rogi, pentru că tu nu ai ce face. E treaba lui, până la urma urmei, nu-i
treaba ta. Singura ta treabă este aceea să te rogi pentru el, că altceva nu
poţi să faci. Poţi să strici mai tare dacă încerci tu să-l pui la punct pe
duhovnic. Eu asta cred, că numai atât poţi să faci, poţi să te rogi, pentru că
nu ştii, nu poţi să-ţi dai seama şi nu ai certitudinea că într-adevăr greşeala
lui este una reală sau cu repercusiuni grave, nu ştii. Dacă Dumnezeu îngăduie
să vezi tu greşeala duhovnicului tău, înseamnă că Dumnezeu vrea ceva şi de la
tine. Şi atunci tu trebuie să vezi acel ceva, unde ai greşit tu și ce trebuie
să faci ca să se rezolve problema respectivă.
Trebuie neapărat să primim la fiecare spovedanie
canon? Eu merg de aproape trei ani la duhovnic şi nu mi-a dat canon aproape
niciodată.
Nu
trebuie să primeşti canon neapărat; nu e obligatoriu să primeşti canon. Şi noi,
majoritatea ucenicilor Preasfinţitului Vasile, nu dăm canon; nici el nu dă,
nici noi nu dăm, că aşa ne-am învăţat. Sigur că, în cazuri speciale, dăm şi
canon. Când omul are duhovnic şi se spovedeşte frecvent, nu e necesar. Atunci
omul intră în rânduială. Încet-încet, având un duhovnic, aproape „vrând-nevrând”
intră în rânduială!
[1] Seara duhovnicească organizată de A.S.C.O.R.
Cluj-Napoca, 8 decembrie 2005, Întrebări şi răspunsuri...!
