„Starețul” Bartolomeu
Episcopul eparhiot este starețul tuturor mânăstirilor din jurisdicția sa, „conducătorul canonic al mânăstirilor, schiturilor și metocurilor din eparhia sa”. Ceea ce presupune că episcopul este unul dintre monahi, cu experiență duhovnicească și viață virtuoasă...!
Profilul monahului Bartolomeu ni-l descoperă pe deplin Predoslovia Patericului Egiptean, tipărit la Alba Iulia, conștient și responsabil, realist și idealist...! Nemulțumit de călugăria „mediocră”, fără să confunde „evlavia cu sfințenia”, învață necontenit să-și trăiască propria experiență monahală, convins de inevitabilile „căderi” dar și de sublimul „sacrelor desăvârșiri”...! Antimul, Polovragiul, Baia de Arieș și Toplița sunt mânăstirile care i-au primit „sudoarea” nevoinței, iar multe altele „puterea” cuvântului neîntrecut...!
Alegerea ca Arhiepiscop al Clujului l-a găsit în liniștea creatoare a chiliei din Mânăstirea Văraticului; anii de arhierie împărțiți între Centrul Eparhial și Mânăstirea Nicula; sfârșitul pământesc spovedit, împărtășit, cu lumânarea aprinsă, înconjurat de mulțimea monahilor care și-au prohodit „fratele mai mare” și coborât în cripta ierahilor de sub altarul catedralei dar învelit în căldura pământului „reavăn” al Niculii...!
Iată câteva motive care-i certifică pe deplin Părintelui nostru Mitropolit calitatea de stareț, atât în sensul duhovnicesc, cât și în firescul oblăduirii chiriarhale!
Toate mânăstirile eparhiei, 22 la număr, la care se adaugă Catedrala Mitropolitană, au cunoscut implicarea Înaltului Bartolomeu, care a ctitorit efectiv, edificând spiritual și punând temelie la noile zidiri. În 1993, găsește Nicula – istorică și celebră, Cășielul – reînființat, Băișoara, Dobricul, Feleacul, Ilva Mare, Nușeni, Soporu de Câmpie – firave începuturi...! Continuând, întemeiază, rând pe rând, la cererea preoților și a credincioșilor, noi chinovii, pe „ruinele” celor distruse de Bukow sau „din firul ierbii”: Bichigiu, Cheile Turzii, Ciucea(împlinind dorința testamentară a lui Octavian Goga), Cormaia, Cristorel, Florești, Mihai Vodă, Muntele Rece, Piatra Craiului, Piatra Fântânele, Râșca Transilvană, Rebra – Parva, Salva și Strâmba. La apelul său Brațele părintești au răspuns monahi și monahii din marile mânăstiri care-și doreau întoarcerea pe locurile natale.
O atenție aparte a constituit-o Mânăstirea Nicula – locul în care și-a desăvârșit opera biblică și și-a odihnit zilele senectuții! Știa că Nicula este „Icoana Neamului”!
După o succesiune de stăreții „pregătitoare”, în toamna anului 2000 inițiază, dimpreună cu soborul Niculii, un vast program de rectitorire a mânăstirii, pornind de la construirea unei biserici noi până la reconfigurarea întregii incinte și „mobilarea” ei cu clădiri necesare dimensiunilor caracteristice străvechiului așezământ monahal: stăreție, casă monahală, reședință mitropolitană, ateliere de pictură, bibliotecă, muzeu, centru de studii, clopotniță, arhondaric, gospodărie...! Și visul a devenit realitate! S-au angajat arhitecți și proiectanți și s-a format o comisie specială de validare a proiectelor, prezidată de însuși Arhiepiscopul Bartolomeu și compusă din: acad. Marius Porumb – director al Institutului de Arheologie și Istorie a Artei Cluj, prof. Livia Drăgoi – director al Muzeului de Artă Cluj, prof. Gheorghe Arion – istoric de artă și starețul Dumitru Cobzaru. La 20 aprilie 2001, de sărbătoarea Izvorul Tămăduirii, s-a pus piatra de temelie a noii biserici și s-au demarat lucrările de construire a locașului de cult dar și a „Casei de creație”. S-a reușit zidirea bisericii, a Casei de creație ce cuprinde reședința mitropolitului, atelierele de pictură și biblioteca – azi Casa Mitropolitul Bartolomeu, a Centrului de cercetări pastoral-catehetice și a unei euroferme prin programul Sapard. Casa „Mitropolitul Bartolomeu” – reședință mitroplitană a fost martora desăvârșirii monumentalei lucrări de diortosire după Septuaginta, redactării și adnotării unei noi ediții a Sfintei Scripturi(Atelierul Biblic). Tot aici, stau mărturie testamentară toate manuscrisele operei literare și teologice, corespondența, biblioteca, obiecte personale și cu valoare „sentimentală”. Capela „Sfântul Apostol Bartolomeu” – locul de rugăciune personală a mitropolitului, ascunde relicve ale timpului cât a fost închis în temniță dar ne descoperă și Tâmpla Lumina – lucrare de artă reprezentativă a maestrului Silviu Oravitzan. Prezența Părintelui Mitropolit în obștea de la Nicula a sporit duhovnicește și material mânăstirea mai mult decât a cunoscut istoria ei în cei 500 de ani!
Mânăstirea Mihai Vodă este expresia intuiției și voinței harismatice a Mitropolitului Bartolomeu care, la comemorarea Voievodului Mihai Viteazul din 2001, inspirația l-a determinat să anunțe necesitatea construirii unei mânăstiri unde să se înalțe necontenit rugăciuni și să-i păstreze memoria „Domnitorului Unificator de Țară”! Astfel, la 10 septembrie 2002, s-a pus piatra de temelie a bisericii cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, urmând ca locașul să fie o replică fidelă a Bisericii Mihai Vodă din București – ctitoria Banului Craiovei. Se mândrea cu ea!
Piatra Fântânele, Salva, Râșca Transilvană, Florești sunt mânăstirile pe care le-a „croit” din temelii și pe care le-a urmărit îndeaproape zidirea, însă preocuparea Sa a rămas monahul, oricare ar fi el, ajutându-l și îndrumându-l în rigorile pe care el însuși le-a experimentat. Toate obștile monahale, de pe cuprinsul eparhiei noastre, s-au bucurat de prezență și cuvânt; stareții, starețele și duhovnicii, în Sinaxele Monahale, s-au întărit în rostul lor conducător; credincioșii – voievozii ctitori ai vremurilor noastre – prezenți la hramurile mânăstirești întăriți în credința insuflată de slujirea și predica Mitropolitului Bartolomeu!
Acum, pe cel ce a primit chipul îngeresc „mai cu adevărat” îngerii îl întreabă: Cum te cheamă frate? și li se răspunde: Bartolomeu monahul !, nouă ne rămâne doar finalul: Să te mântuiești în Domnul și să te rogi pentru noi păcătoșii !
Arhim. Dumitru Cobzaru
– exarhul mânăstirilor –
