Iubiţi credincioşi, în această seară am
început să o prăznuim pe Sfânta Cuvioasă Xenia, prin slujba vecerniei; vom
continua mâine cu slujba Utreniei şi, respectiv, cu Sfânta şi Dumnezeiasca
Liturghie.
Cuvioasa Xenia, a trăit în
secolul V, atunci când Biserica Creştină era una, Biserica Universală nu era
despărţită. De aceea, această sfântă este cinstită de întreaga creştinătate, atât de
cea din Apus, cât şi de cea Ortodoxă, din Răsărit. Nu sunt prea multe lucruri
de spus despre ea, decât că a fost o călugăriţă cuminte, care şi-a dus viaţa
într-o mânăstire, pe care ea însăşi a zidit-o, dar la moartea ei Dumnezeu i-a
arătat în chip deosebit că a binevoit întru ea şi că nevoinţa ei I-a fost
plăcută. Tot la moarte s-a aflat că era fiica unui senator roman; că a fugit
de acasă la vremea măritişului; şi a trăit ca o femeie străină, pentru că
numele ei adevărat era Evsevia, iar Xenia, şi-a luat acest nume ea
însăşi pentru că s-a socotit străină, şi pentru că a plecat de la casa
părintească, dar mai ales s-a simţit străină lumii acesteia.
Acesta este gândul care aş vrea să vă rămână
la suflet în această seară: să nu ne simţim prea bine în această lume, pentru
că noi suntem izgoniţi în ea. Să ne dorim din ce în ce mai mult lumea de
dincolo, şi anume, Împărăţia lui Dumnezeu...! Aici am fost alungaţi şi suntem
străini..., şi cu toţii am putea să purtăm numele acestei sfinte, pe care o
prăznuim, şi care
înseamnă „cea străină”. Să ne înstrăinăm de tot ceea ce ne înstrăinează
de Dumnezeu, ne depărtează de El, astfel încât viaţa noastră să fie duhovnicească,
cucernică şi cuvioasă, ca Dumnezeu să binevoiască întru noi
şi viaţa noastră să fie bineplăcută Lui. Amin!
Condacul
8, al Acatistului Mântuitorului Iisus Hristos, învață:
„Văzând străină întruparea lui Dumnezeu, să ne înstrăinăm
din lumea cea deșartă și mintea spre cele dumnezeiești să o suim, că pentru
aceasta Dumnezeu pe pământ S-a pogorât, ca să ne ridice la ceruri pe noi, cei
ce-I cântăm Lui : Aliluia!”
