Iubiţi credincioşi, în fiecare vineri
seara, imediat după slujba Vecerniei săvârșim Acatistul Buneivestiri, în care o
descoperim pe Maica Domnului prin toate lucrările ei; și cea mai importantă –
Naşterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Adevărata ei identitate s-a arătat
în fraza memorabilă de la Buna Vestire, când i-a mărturisit îngerului: „Iată
roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!” (Lc. 1, 38).
În ultima vreme, creştinii noştri
ortodocşi, se simt jigniţi de această numire pe care o facem noi preoţii şi pe
care o regăsim în toate rugăciunile Bisericii: robul lui Dumnezeu, roaba lui Dumnezeu sau
robii lui Dumnezeu. În special la slujba Cununiei, mirii, naşii şi nuntaşii
se simt jigniţi, şi o arată de multe ori pe faţă, că li se zice „robul lui
Dumnezeu” şi „roaba lui Dumnezeu”. De aceea, trebuie să înţelegem faptul că
„rob a lui Dumnezeu” nu poate fi oricine şi că „rob al lui Dumnezeu” este o
calitate şi o demnitate!
În vechime robul cuiva nu putea fi
oricine. Dacă s-a ajuns la o epocă a sclavagismului, aceasta din cauza faptului
că omul a încercat să-l stăpânească pe om cu forţa şi să-i anuleze personalitatea,
ajungându-se ca robul sau sclavul să nu-şi aibă nici măcar dreptul asupra vieţii
lui personale. Stăpânul avea putere asupra vieţii sau a morţii robului
respectiv. Aceasta a produs o denaturare a termenului de „rob”, care nu mai era
o calitate sau o demnitate, ci dimpotrivă...!
În Vechiul Testament, „robul lui Dumnezeu”
nu era numit oricine. Rob al lui Dumnezeu a fost numit Avraam. Rob al lui
Dumnezeu a fost numit Isaac. Rob al lui Dumnezeu a fost numit Iacob…sau Iosif…sau
Moise. Dar adevăratul sens al acestui cuvânt îl descoperim în agrăirea Maicii
Domnului: „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!”. „Iată roaba
Domnului” înseamnă nu că şi-a anulat personalitatea, ci că ea nu şi-a mai
aparţinut sieşi, s-a dăruit total lui Dumnezeu. Deci a fi rob al lui Dumnezeu
înseamnă să-I aparţii în totalitate lui Dumnezeu. Şi „Fie mie după cuvântul
tău.” are legătură cu această dăruire totală. În momentul în care tu nu-ţi mai
aparţii, Cuvântul lui Dumnezeu se întrupează în fiinţa ta, aşa cum s-a întrupat
în Fecioara Maria, în Maica Domnului. De aceea totdeauna, de acum înainte, când
suntem numiţi robi ai lui Dumnezeu sau când vă rostiţi rugăciunile şi vă numiţi
pe voi înşivă robi ai lui Dumnezeu să vă gândiţi la Maica Domnului care nu şi-a
mai aparţinut sieşi, ci şi-a asumat această calitate întrupându-L pe Cuvântul
lui Dumnezeu.
Să dea Bunul Dumnezeu ca această
calitate şi demnitate să ne definească şi pe noi, atât pe pământ, cât şi în
Ceruri. Amin!
